Cunosc foarte multi destepti/destepte de nu le poti spune o vorba, doua , fara sa te scuipe in fata(la figurat) dar cand le privesti in esenta despteptaciunea realizezi ca nu o au.
Paralel cu lungimea terenului meu unde am casa (caci intrarea principala este de pe drum public) exista un drum care s-a crezut a fi public. Parcela mea este foarte lunga si de pe acel drum am mai facut doua intrari. Inca o casa si un depozit modern. Vis a vis s-au construit si s-au vandut case pe bani frumosi. Un vecin chiar si-a facut o casa cat un bloc.
La un moment dat a aparut cineva cu acte cum ca ar fi proprietarul drumului si a cerut mii de euro pentru acces. Problema era ca si proprietarii de casa, vis a vis de mine, au ocupat abuziv aproape doi m din drum. S-a facut proces, s-a angajat avocat iar vecinii au fost de acord sa plateasca dar au cerut ca noi sa avem acces interzis. Deoarece la capatul parcelei avem depozit betonat si acolo parcam tirul si masinile. Asta desi noi am facut drumul, adica zeci de masini de piatra, podet, santuri buldoescavator si forta de munca. Nu mi-a venit sa cred de ce erau in stare sa faca acesti oameni !
Dar apoi alta surpriza!Avem pe cineva apropiat la cadastru de la care am obtinut exact o situatie. Drumul avea doi proprietari. Al doilea proprietar era cineva chiar invecinat cu parcela noastra mai jos. De cand ne-am mutat aici nu l-am vazut niciodata, nu stiam cine este si unde locuieste iar terenul era in paragina. Si chiar alta surpriza, la cateva zile ne-am intalnit intamplator cu cineva care il cunostea. Era mutat definitiv in Irlanda. l-am sunat si i-am propus sa ne vanda terenul. Omul stia ca a mostenit niste terenuri dar nu stia ca au valoare. I-am propus pretul pietei , undeva 30.000 de euro, a fost surprins si a zis ca-si face drum in tara pentru vanzare. Si asa am cumparat terenul si jumate din drum.
Si uite asa desteptii mei de vecini s-au trezit intr-o situatie jenanta. Chiar daca isi darama gardurile, tot nu au acess din strada principala caci chiar la intrare pe drum, pe colt, s-a construit o casa care este foarte aproape de gard si nu pot darama casa. In plus, acel proprietar are acces din strada principala , ca noi.
Imi vine sa rad de ei, oameni rai, fitosi dar prosti gramada. Cum sa-ti faci casa de sute de mii fara sa ai drum de acces?
Acum facem actele si ne-am trezit ca 2 ari din noul teren cumparat se afla la celalalt vecin al nostru. Vecin care ani de zile a urlat ca noi ne-am bagat o palma la el cand am construit gardul. Bineinteles ca nu a fost adevarat. Ne-am dus pe linia trasata de expert. Gard la care el nu a contribuit nici macar un leu sau nici macar nu a ajutat. Doar a suduit. O alta familie fudula si ingamfata de paduchi de bugetari. De abia astept sa terminam cu actele si sa-i deschid proces si sa-i iau doua ari de la el in curte. Caci el a ingradit pe lungime cu 2 ari mai mult.
Cam asta e situatia in Romania. Poti sa ai acte si de fapt sa nu aiba valoare daca nu realizezi ce faci si ce cumperi.
Ma gandesc la vecinii mei cat au fost de fatarnici si siguri pe ei, pe actele lor si in curand se vor milogi sa aiba acces. Sotul meu vrea sa le dea acces conta cost dar eu ma gandesc ca pe unii sa nu_i las nici macar pentru bani.
Asa e si cu bunurile in familie. Te poti iubi la 30 de ani iar la 50 sa te trezesti ca partenerul se duce sau aduce pe alta. E greu cu procesele si este nevoie de bani si timp.
Daca cumperi un teren sau o casa , trebuie sa verifici totul la sange.
Nu cumperi teren pe numele altcuiva chiar daca face parte din familie.
Nu investesti niciun leu intr-o proprietate care nu iti apartine chiar daca locuiesti acolo.
Nu construiesti nimic pe terenul sotiei, sotului, parintilor, socrilor. Nici macar langa. Chiar daca il cumperi , in ochii celorlati vei fi amaratul care a primit ca nu a fost in stare sa-si faca.
Nu ingrijesti un batran nici macar o zi fara contact de intretinere viagera sau contract de donatie.
Nu vinzi niciodata mostenirile casa, apartamente, terenuri ca apoi sa investesti banii in bunuri comune. e foarte greu sa demonstrezi in instanta ca acei bani au o alta cota parte in caz de partaj la divort.
Cand vad ce fac unii oameni, ma crucesc. Construiesc haotic si investesc timp si bani in ceva care nu le apartine. Macar daca ar avea o relatie ideala. Dar nu o au, in general e pe muchie de cutit. Certuri dese si discutii de divort de doua ori pe an. De multe ori am impresia ca unele cupluri nu se despart doar din cauza situatiei cu casa si terenurile. Vine ziua cand copiii cresc si pleaca de acasa iar atunci situatia se schimba dramatic. In rau. Ba vor si ei, teren , casa , bani. Si te trezesti ca trebuie sa imparti cand tu de fapt nu ai nimic.
Pe de alta parte chiar daca unii se salveaza cumva, nu pot da aceasta educatie copiiilor lor.Si se trezesc ca munca lor de o viata, data copiilor, este cumva folosita chiar luata de partenerii lor. Adica, daca eu vand un apartament sau un teren si ii dau banii fiicei mele si ea ii baga intr-o casa pe terenul sotului ei ca apoi sa divorteze , apoi nu am muncit eu degeaba? Caci copiii fac ce au vazut la parinti.
Degeaba le explica alti oameni sau societatea ca nu e bine ce fac ei tot vor prefera sa merga pe educatia parintilor, adica pe incredere. Asa cum si-au facut vecinii mei case , cu incredere in cuvantul oamenilor de la care au cumparat terenurile , ca acel drum este public.
Comentarii
Trimiteți un comentariu